Decepții sentimentale

Mă numesc Emma și am 29 de ani. Sunt o femeie care crede foarte mult în destin. Din păcate, pot să vă spun că până acum, m-am confruntat cu multe decepții sentimentale. Am moștenit un temperament plin de pasiune și de extreme. Este și unul din motivele pentru care, la un moment dat, bărbații m-au ocolit sau s-au despărțit de mine, după o relație furtunoasă, plină de “aventură”. Adevărul este că sunt nestatornică. Ador la nebunie distracțiile, să ies în cluburi de noapte și să mă înconjor de multă lume veselă și pusă pe distracții. Aproape în fiecare seară ies în oraș, pentru a mă simți bine.

Viața de noapte mă atrage pur și simplu precum un magnet. Nu aș renunța la acest mod de viață pentru nimic în lume. Datorită temperamentului meu exuberat și al mediului în care m-am complăcut, am avut ocazia să întâlnesc foarte multă lume bună, căci am uitat să precizez, ador cluburile selecte, de obicei. În ele, viața capătă parcă alte dimensiuni.

Într-o noapte, am cunoscut un bărbat sclipitor, cu un șarm deosebit, care m-a cucerit de la prima vedere. Avea o poftă uriașă de viața, o luciditate rară, gustul pentru lucrurile simple și pentru fericire. Într-un fel, ne asemănam. M-a privit intens și, timp  de peste o jumătate de oră, ne-am mulțumit să ne privim de la distanță, fără a avea însă curajul de a ne vorbi. Eu, pentru că sunt orgolioasă, nu doream nici în ruptul capului să fac primul pas. În plus, mai era și chestia aceasta: atunci când sunt îndrăgostită, vorbesc mult și nu-l las pe celălalt să scoată un singur cuvânt. Acaparez totul și-mi place teribil că conduc jocul. 

Atunci și acolo, pur și simplu iradiam. Mă simțeam capabilă să mut chiar și munții. Iar asta nu-mi plăcea deloc. Tocmai pentru că mă făcea vulnerabilă în față lui, bărbatul frumos ce mă privea intens. Simțeam că mă îndrăgostesc nebunește. Îmi venea foarte greu să-mi ascund sentimentele și în astfel de momente sunt precum o carte deschisă. Necunoscutul s-a apropiat în cele din urmă de masa mea, ba chiar s-a așezat pe un scaun. Tremuram toată și el, la rândul său, părea emoționat.

O teamă nedeslușită pusese stăpânire pe mine. Ce era? Vă spun eu: îmi era teamă să nu mă îndrăgostesc ca o proastă de el și să-i cedez imediat. Am făcut acest lucru de multe ori și mă cunosc foarte bine, credeți-mă.

- Cum te cheamă? m-a întrebat el, brusc.

- Monica.

- Vii des aici?

- Destul, l-am mințit eu (când, de fapt, mă aflam acolo pentru a doua sau a treia oară, cred). Tu?

- De-abia ieri m-am întors în România.

- Atunci se explică de ce ai acest accent ciudat, am replicat eu cu un surâs fluturând ușor pe buze.

- Probabil... Locuiesc în New Jersey, dacă vrei să ști.

- Și ce faci acolo?

- Lucrez în construcții. Sunt proiectant.

- I-auzi! Nu mă minți? l-am întrebat eu ciulind urechile.

- De ce aș face-o? mi-a răspuns el, puțin uimit de reacția mea.

- Știu și eu? Poate pentru a te da mare. Glumeam. Am pufnit în râs.

- Să știi ce ești foarte frumoasă. Superbă, chiar.

- Mi se spune de mii de ori pe zi, am răspuns eu cu un aer de superioritate. Poate că lumea are dreptate, nu știu.

- Nu este cazul să fii modestă, a replicat el, puțin cam ofensat de fraza mea cu tentă acidă. Ești superbă, elegantă și... răutăcioasă. Vorbea serios, accetuând ultimul său cuvânt, pentru a mă determina să-mi schimb atitudinea, probabil. Ce-i drept, avea dreptate. Nu știu de ce, dar parcă ceva mă deranjase. Apoi, l-am întrebat:

- Pe tine cum te cheamă?

- Ionuț.

În glasul său se simțea multă siguranță și determinare. Aveam sentimentul că el putea să-mi dea un nou sentiment al vieții. Încet, Ionuț a început să mi se confeseze. Eram fascinată de felul elevat și inteligent în care îmi vorbea, de ochii săi strălucitori care mă pătrundeau până în cea mai minusculă celulă a corpului meu, de felul în care mă extazia, creându-mi viziunea unor orizonturi ușor de atins. Era totul așa de frumos zugrăvit și de simplu, încât orice îmi părea posibil de realizat cu el. Inima mea sensibilă simțea acea chemare. Și inevitabilul de care mă temusem, s-a produs. M-a invitat galant la dans iar eu, copleșită până la epuizare de senzații, i-am cedat. Mi-am lipit unduitor corpul de al său și am devenit curând o singură ființă, plină de dragoste și extaz.

Ionuț m-a invitat, spre ziuă, în camera sa de hotel. Acolo, m-am dăruit ca un naufragiat pe oceanul imensității. Inima mea simțea impulsurile trimise de el asemeni unor reverberații de vis. Eram al său, tot așa cum și el era al meu. Ne lăsăsem în voia iubirii fără limite, în senzațiile divine.

- Ah, iubitul meu! i-am spus eu. Unde ai fost până acum? am spus eu, sfârșită de miile de senzații ce mă parcurgeau.

Ionuț mi-a făcut mii de jurăminte de fidelitate. Plângea sufletul în mine de fericire fără limite. Actrița din mine își juca rolul vieții. Vă rog să mă credeți că știam un lucru: aceasta era șansa vieții mele. Înfloream pentru el și Ionuț, cu delicatețe, profita din plin. În mintea mea, se nășteau tot felul de idei. Oare viitorul meu va fi de acum alături de acest bărbat fermecător? Era oare soarta mea? Timp de câteva luni, am trăit o poveste de dragoste nemaipomenită. Apoi, brusc, m-a părăsit. De fapt, nu a mai dat nici un semn de viață și eu, ce puteam să cred? Eram extrem de nervoasă. De ce mă părăsise? O lună am stat cu teama în suflet. Într-o seară, el m-a sunat cu un glas de nerecunoscut. Avusese probleme deosebite cu o firmă de-a sa din SUA și plecase urgent acolo. Dar de ce nu mă anunțase? Un simplu telefon ar fii fost de ajuns. Nu eram absurdă să nu înțeleg.

În orice caz, m-am bucurat ca un copil de acel telefon nesperat. El era încă în SUA și îi era dor de mine. Mi-a trimis bani și m-am dus la el... Într-adevăr, Ionuț se comporta cu mine de parcă îi lipsisem o veșnicie. Dar într-o seară, la o petrecere dată în casa sa, s-a întâmplat un fapt grav, cu consecințe dintre cele mai nefaste pentru mine. Ionuț s-a îmbătat cumplit și a început să înjure, să spargă și să fie extrem de violent. M-a lovit! De ce? Nici până astăzi, nu știu. Noroc că m-a salvat din mâinile sale asociatul său, Paul. Pentru a fi în siguranță, a zis el după ce Ionuț a adormit, mi-a propus să merg la el. Și am acceptat, ca o proastă, cu o mare inocență.

Sinceră să fiu, am fost atrasă irezistibil de acest bărbat (care arăta ca un manechin) și mi s-a părut nepoliticos să-l refuz. În plus, argumentele sale erau solide și chiar foarte plauzibile. Paul locuia în centrul orașului, într-un apartament luxos, singur. Am înțeles că îi plăcea de mine și că, în acea seară, trebuia să mă “sacrific”.

M-am culcat cu el. A fost un moment dur, de care nu-mi face plăcere să-mi amintesc. Paul s-a purtat cu mine violent, precum un animal. Cred că era puțin bolnav la cap. Dar pentru că intrasem în jocul său vicios, am acceptat resemnată. Nu înțelegeam cum un bărbat așa de frumos putea fi atât de violent. M-a șocat efectiv comportamentul său. Mi-a spus că Ionuț nu a știu să profite de corpul meu. Nu am priceput ce dorea să-mi transmită prin asta. Dar a doua zi, am înțeles deplin. Paul era un fel de stăpân care m-a oferit, cu generozitate, slujitorilor săi. Nici măcar nu m-a întrebat dacă vreau sau nu să fac acele lucruri. Eram în cușcă, prizonieră în casa sa și gata să le satisfac viciile carnale. Mă simțeam ca o târfă!... De ce nu mă căuta însă Ionuț? Așteptam tristă ca el să mă caute.

Am stat în casa lui Paul o săptămână. Așa am descoperit, cu groază, curiozitate și admirație dorința magică de a ceda în fața bărbaților. Nu pot să susțin doar că ei au profitat de corpul meu, căci și mie mi-a plăcut. După acest delir, Paul m-a dus înapoi la asociatul său. Ce-a urmat, este dificil și greu de descris. Prietenul meu s-a certat la cuțite cu celălalt bărbat și l-a acuzat de “lipsă de respect”. A promis că se va răzbuna.

Într-adevăr, răzbunarea sa a fost exemplară. Într-o noapte, m-am pomenit în patul în care dormeam cu un bărbat superb, dezbrăcat și pofticios. În spatele lui, Ionuț îl îndemna să mă iubească. Nu înțelegeam perfect ce se petrecea și am refuzat.

- Nu sunt o târfă!

- Ba da, ești și va trebui să te culci cu el.

Degeaba am plâns. Lacrimile mele nu au avut nici un efect. Ionuț nu s-a lăsat impresionat de ele iar celălalt bărbat, nici atât. Era un mascul dornic de a-și devora prada... Situația în care mă aflam era disperată. Până la urmă, m-am lăsat în voia destinului. Era inutil să opun rezistență. Eram ca o bărcuță, în furtună. Ce zic eu furtună, în uragan! Ionuț era un om care nu putea să ierte ceea ce îi făcusem, deși obligată și fără să am vreo vină, vă rog să mă credeți. Eram cu adevărat sfârșită. Plângeam și suportam consecințele unei cedări copilărești, când ar fi fost normal să-l refuz categoric pe Paul. Dar am avut un moment de slăbiciune și asta a contat enorm, veți vedea.

În tot timpul în care s-a consumat actul dintre mine și acel bărbat străin, Ionuț a stat în fața patului, neclintit și foarte sfidător. Mă simțeam pentru a doua oară, într-un interval de timp scurt, penibil și ca o târfă de duzină. Poate că așa meritam, cine știe... Însă și plecarea mea în SUA fusese precipitată și negândită. Ce sperasem? Ce mai era de sperat? Eram profund decepționată de toate experiențele neplăcute prin care mi-a fost dat să trec. În adâncul sufletului meu, mă visam acasă, în țară. De bine de rău, aici bărbații mă respectau și se purtau tandru cu mine. Tânjeam mult după aceste clipe. Nu mai eram sigură de nimic. În inima mea, stăruia un vid și o neliniște uriașă. Am plâns și l-am rugat pe Ionuț să mă trimită în România. A doua zi, mi-a cumpărat un bilet la avion și dusă am fost.

Îmi ajunsese cu vârf și îndesat experiența mea americană. Aveam nevoie de multe zile de reculegere și de liniște. M-am închis în casă și în mine și nu am vrut să mai văd pe absolut nimeni. Am închis și telefonul mobil, pentru a nu fi deranjată. Cu greu m-am hotărât să-mi descarc în fața dvs. sufletul, sub aura anonimatului. Sper ca povestea mea să ajute cititoarele dvs. tinere și care cred că în străinătate, trăiesc oameni care așteaptă doar să le cadă la picioare, în fața frumuseții lor.

Pot chiar să afirm că frumusețea este un nemaipomenit dezavantaj. Eu am trăit teroarea și nedreptatea pe pielea mea. Nu vreau să mai aud de americani și de trăirile lor amoroase. Sunt niște brute, oameni neserioși și răzbunători. Mi-au distrus iremediabil viața. Dar acum este prea târziu. Nu știu ce mai aștept de la soarta mea!

                    Emma, 29 ani, Bruxelles, Belgia

Recent, am făcut un pas important în viaţa mea şi am cunoscut un bărbat bun şi onest, graţie ajutorului magic dat de vrăjitoarea Eugenia, care are un har divin şi pe care o recomand cu căldură, pentru că pe mine una, m-a ajutat enorm la momentul potrivit, când eram plină de decepţii. Sunt profund recunoscătoare!

Contact : 0722.471444, 021.3616695, 0755.860118

Vizitaţi şi pagina ei de pe siteul www.vrajitoarero.com