Sunt amanta unui om bogat

La un moment dat, m-am simțit neglijată de prietenul meu. Sunt o puștoiacă brunetă, tunsă scurt, cu buze senzuale și forme frumoase. Nu știam, pe atunci, că el mă înșela cu o femeie matură.

Nu mai făceam dragoste, mereu pretexta că este foarte obosit. Îi era teamă să discute cu mine, de parcă ascundea ceva. Nu știu ce ne mai ținea împreună. Nu mai doream să-l văd, în unele momente. Era absurd și nedrept. Situația dintre noi era profund tensionată, explozivă.

Am cunoscut o perioadă de frustrări sexuale și de tristețe, pe care nu o doresc nimănui. În singurătate, plângeam ca proasta și mă rugam la bunul Dumnezeu ca prietenul meu să revină la sentimente mai bune față de mine. Ardeam după dragoste. Dar el, după câte se părea, nu mai avea ce să-mi mai ofere. Sau nu dorea.

Adevărul este că, în multe momente, căutam o soluția compensatorie. Un amant putea să acopere golul pe care îl lăsa prietenul meu prin lipsa sa de implicare emoțională, așa credeam. De calitatea alegerii depindea echilibrul meu. Doream să găsesc un bărbat exclusiv pentru relații sexuale, care să mă respecte și să fie discret, tandru și atent întotdeauna cu mine. Un om de care el însă să nu știe. Să fie doar secretul meu.

Timpul trecea nemilos și-mi făceam din ce în ce mai multe griji. Deși era lângă mine, prietenul meu era ca și absent. Mă ignora cu desăvârșire. Mă uitam la el cu niște ochi plini de duioșie. Eram tânără și dorințele zvâcneau din mine, gata să se spargă. Dar el nu mă vedea, era absent și acaparat de gândurile sale.

Nici acasă nu mai puteam să stau și să tai frunză la câini, după cum spunea tata. Părinții mei nu mă mai lăsau să vegetez. Nu se mai descurcau cu banii și aveam nevoie și eu de ei, ca orice tânăr. Mi-era și rușine să le cer lor tot timpul.

M-am decis prin urmare să-mi caut un serviciu și să încerc să fiu pe propriile mele picioare. Pe prietenul meu nu mă mai puteam baza (sentimental vorbind, nu material, pentru că nu i-am cerut niciodată bani). În aceste circumstanțe, a devenit o prioritate faptul de a lucra.

Am lăsat peste tot curriculum vitae însă nu am obținut decât promisiuni deșarte. Mă loveam de refuzuri tranșante, de cele mai multe ori. Ce puteam eu să ofer? Nu aveam experiență în niciun domeniu, deși arătam bine (măcar asta). Nu îndeajuns de a convinge...

Eram din ce în ce mai descumpănită. Soluțiile erau din ce în ce mai puține și mă simțeam frustrată. Și care femeie nu se poate plânge de infidelitatea partenerului său? A partenerului meu, era evidentă! Brusc, la un interviu, șansa mi-a surâs. O vecină a pus o vorbă bună pentru mine și un prieten de-al său, un om bogat, a binevoit să mă primească pentru a discuta.

- Ai grijă, îi plac tinerele! Nu-i ceda! m-a prevenit ea.

- Fiți fără nicio grijă, am asigurat-o.

Într-adevăr, tipul a fost mai mult decât interesat de mine. Și nici nu arăta rău! Prezentabil, fin, vesel, m-a invitat la restaurant “unde putem discuta în liniște”, a spus el. M-a convins. Tandrețea cu care m-a înconjurat m-a făcut să fiu foarte sensibilă la farmecul său. Avea dreptate vecina mea, tipul se dovedea un neîntrecut cuceritor. Nu mă deranja!!

Nu era nimic grav, în fond, dacă mă tăvăleam și eu cu el puțin, nu? Pentru a ajunge undeva, multe femei recurg și la asta, se știe. Mă dorea, se vedea și vârsta care ne despărțea nu mă interesa câtuși de puțin. Imediat mi-am propus să-i cedez (pentru că, sigur, îmi plăcea de el).

Îndrăzneala lui era acum accentuată. Mi-a spus în cele din urmă ce dorea de la mine și am acceptat, fără probleme. Nu sunt o femeie interzisă bărbaților maturi... Eram gata de orice pentru a câștiga experiență. Iar el era gata de a-mi face toate poftele.

Până la urmă, i-am spus așa, mai în glumă mai în serios:
- Mi-ar plăcea să fiu amanta ta!!

- O, vrei tu asta, frumoaso? Tocmai mă pregăteam să lansez oferta... dar mi-ai luat-o înainte.

- Și mă bucur sincer.

M-a angajat, vă dați seama. Și mi-am luat rolul de amantă în serios. Sunt mereu la dispoziția sa, însă ne vedem practic o dată pe lună (este mult prea ocupat). Nu duc lipsă de nimic acum, din fericire. Iar prietenului meu, i-am dat papucii, între timp. Este un capitol încheiat din viața mea. Degeaba a încercat el să mă caute, n-are decât să rămână cu prietena lui (o vecină arțăgoasă și diabolică). Eu am ce-mi place.

Iar dacă vreți să știți, fiul protectorului meu s-a îndrăgostit de mine lulea și se ocupă de toate nevoile mele amoroase. Cred că a fost ideea tatălui său (care se gândește la toate). Sunt la dispoziția familiei, prin urmare și mă bucur. Mă simt împlinită și nu duc lipsă de nimic. Am fost fidelă, dar ce folos? Fidelitatea este o prostie, în multe cazuri.

                                                                  Irina, Barcelona

Datorită doamnei vrăjitoare Madena, care i-a făcut farmece, acum sunt cu omul mult visat şi mă simt tare fericită. O recomand cu căldură. Mulţumesc din suflet.

 

Contact: 0764.822820, 0721.097360

Vizitaţi şi pagina ei de pe siteul www.vrajitoarero.com

Vrăjitoarea Melissa Samantha mi-a adus soţia înapoi

Sunt Andrei din Spania şi aş vrea să-i mulţumesc din tot sufletul vrăjitoarei Melissa Samantha pentru că mi-a adus soţia înapoi după 2 ani de despărţire, cu un singur telefon în numai 24 de ore.

Credeam că nu voi mai fi cu ea niciodată. Nu mai aveam nicio spernţă dar datorită dânsei sunt realizat, fericit şi mulţumit. Acum o am pe Mihaela lângă mine. Încă o dată îi mulţumesc vrăjitoarei Melissa Samantha.

                                                               Andrei, Spania

 

Contact : 0745.479938, 0737.368120, 0764.060957

 Vizitaţi şi pagina mea de pe siteul www.vrajitoarero.com

Iubirea poate reîncepe oricând

Există bărbați care nu se îndoiesc de nimic. Se simt extrem de siguri pe ei, importanți, sunt orgolioși și posesivi, cred că li se cuvine totul. Își consideră femeia lor ca pe o sclavă, ca pe un obiect (probabil strălucitor) cu care pot să facă ce vor. Și nu sunt puțini care gândesc astfel, vă asigur.

O femeie însărcinată atrage anumiți bărbați și suscită repulsia altora. Când mă aflam într-o asemenea situație, am fost intens curtată de un domn șarmant. Eram foarte sensibilă în acea perioadă dificilă pentru mine și extrem de excitată. Vulnerabilă la maxim. Soțul meu mă umilea și mă făcea să plâng mult. Ne certam des, aproape din nimicuri. Nu-i păsa de starea mea și nu mă menaja, cum ar fi trebuit.

Eram mai mereu tristă și nervoasă. În plus, graviditatea îmi crea fel de fel de probleme, cu care nu eram obișnuită și cărora trebuia să le fac față. Formele mele creau o stimulare senzuală pe care acel bărbat le-a admirat. M-a complimentat cu insistență și tandrețea sa m-a sensibilizat enorm. Era altfel, se comporta așa cum nu o făcea soțul meu, din păcate (ceea ce mă durea fantastic). De ce nu putea și el?
Simțeam o atracție inconștientă față de admiratorul meu. Ne întâlneam, vorbeam, ne plimbam în ascuns, primeam cu plăcere complimentele lui și mă simțeam bine, parcă pluteam. Trăiam intens fiecare secundă alături de el și, în mod firesc, doream să o prelungesc cât mai mult. Dar timpul cu el se scurgea repede și brusc ieșeam din visare, pentru a pătrunde în infernul meu cotidian.

Comparațiile pe care le făceam între cei doi bărbați mă nelinișteau. Momentul de apogeu a fost însă atunci când acest admirator al meu mi-a declarat:
- Te iubesc, Gina.

- Și ce-ai vrea, omule? Să-ți sar de gât, să rămânem împreună?
- Nu fii rea! Acasă, ai un bărbat nesuferit, care te jignește, știi bine.

- Și? Spune odată, haide, spune odată că mi-am ratat căsnicia!

- Nu spun asta, mă mir...

- Și, mă rog, de ce n-ai spune-o, dacă-i adevărat? Și eu știu asta, crede-mă.

- Cel mai bine!

M-am simțit ciudat. Eram confuză. Acel om a fost însă delicat cu mine și înțelegător. Tandru. Exact de asta aveam nevoie. Instinctul îmi spunea că mă puteam baza pe el. Mă făcusem roșie ca sfecla. Obrajii îmi ardeau. Deodată, furia pe care mi-o provocase cu câteva ore înainte soțul meu, care mă acuzase de infidelitate, s-a întors acum împotriva acestui bărbat special.

Era uimit de izbucnirea mea necontrolată. Nu merita! Nu-l scăpam din ochi. Eram încordată și-l vedeam cât de mult suferă. Nerecunoscătoare am mai fost... El s-a împotrivit și mi-a spus că nu procedam corect, în timp ce eu continuam să mă rățoiesc la acest om, ignorând faptul că se purtase frumos cu mine și că mă iubea.

Între noi, ar fi putut fi multe momente frumoase, pe care însă le-am curmat prin comportamentul meu aberant. Recunosc, am fost dezgustătoare. Mă simțeam totuși iubită și dacă ar fi insistat și el puțin, probabil că i-aș fi cedat. Furia mea s-ar fi putut dintr-o dată transforma într-o dulce dăruire. N-a fost să fie... El nu a făcut acest pas, pe care îl sperasem în adâncul sufletului meu și ne-am despărțit fără să ne spunem multe. A fost o despărțire ciudată, ca o fugă de teamă că putea fi ceva frumos între noi. Puteam ușor să-mi înșel soțul și n-am făcut-o.

Am rănit orgoliul acelui admirator al meu și nu trebuia. Dar dă-i omului înțelepciunea de pe urmă... A rămas șocat și descumpănit, normal. Cu siguranță, nu se aștepta. Și nu a înțeles de ce am făcut toate astea. Cum nici eu.

Anii au trecut... Lucrurile din familia mea s-au calmat, între timp. Soțul meu nu mai este atât de imprevizibil ca înainte și, mai ales, nu mă mai umilește. Ne ignorăm și practic, fiecare are viața lui.

Adevărul este că iubirea poate reîncepe oricând. Sunt o femeie matură acum, dar sexy. L-am reîntâlnit pe fostul meu admirator. Nu s-a schimbat prea mult. Am discutat mult, evitând acel regretabil eveniment, care nu ne făcea plăcere privind despărțirea noastră. A fost, continui să cred, prostia mea. Exclusivă.

Dar el, din fericire, nu mi-a purtat ranchiună și am descoperit același bărbat tumultos și sentimental, sensibil și romantic, care și-a declarat fățiș dragostea față de mine. M-a surprins plăcut, pentru că nu mă așteptam ca după atâția ani, să mă mai poarte în suflet. Pare de neînțeles!
De data asta, nu am mai făcut aceeași greșeală. Ne iubim și i-am cedat. El este divorțat și m-a cerut de soție. Oscilez, însă... Sincer, mi-ar conveni această situație, adică de a fi amanta lui însă nu știu dacă până la urmă, el o va accepta. Este prea prins de mine și posesiv. Delicat dar ferm. Sunt confuză.

                                                    Gina, Verona, Italia

Ce-i drept, nu aş fi ajuns la acest moment dorit de mine fără ajutorul imens dat de doamna vrăjitoare Klara, o adevărată expertă a magiei, pe care o recomand cu căldură. Mulţumesc mult.

Contact : 0755.270381, 0767.101640

Vizitaţi şi pagina ei de pe siteul www.vrajitoarero.com

Soțul nu mă mai vrea

Eu și soțul meu suntem căsătoriți de cinci ani și jumătate și avem o fiică foarte frumoasă și inteligentă, care ne iubește mult.

La început, între noi a fost o dragoste imensă, profundă. Mă și miram ce-a dat peste mine! Laurențiu, așa se numește, mi se părea cu adevărat soțul perfect. Trec peste fericirea mea scurtă, de numai un an și vreau să vă mărturisesc că acum, ceea ce mă ucide este faptul că nu mă atinge (ca și cum n-aș exista lângă el).

Îmi dau perfect seama că-mi irosesc cei mai frumoși ani și tinerețea alături de un bărbat rece, egoist, de nerecunoscut. Nu știu ce se întâmplă cu el. Nu este demonstrativ și plin de pasiune ca la început, tandrețea i-a dispărut subit (de ce oare?). Facem dragoste doar de 2-3 ori pe an, și asta pentru că-i forțez mâna, cum se zice.

Când îl întreb dacă mă iubește, Laurențiu devine deodată nervos și-mi zice obsesiv:
- Mă hărțuiești cu întrebarea asta!

Rar mă îmbrățișază și nu mi-a mai adresat un compliment de nu mai știu când. Sufăr. Plâng des în singurătate și-l văd că mă lasă să mă încing în suc propriu, să mă zbat ca o proastă. Nu-i pasă, nu se sinchisește (sau nu se mai interesează) de nevoile mele vitale.

O clipă, m-am gândit că a devenit homosexual. Sau că are o aventură, mai știi... Infidel? Știu că este oribil să te gândești la chestiuni de acest gen însă ce pot să cred, din moment ce el nu-mi dă niciun punct de pornire? Practic, nu știu de unde să-l apuc. Toată povestea asta mă stresează și am trecut printr-o depresie severă, care m-a marcat profund.

Nu știu de ce nu vrea să mă atingă. Urâtă nu sunt, am ce să-i dăruiesc din plin, slavă Domnului. Mă simt frustrată. Despre problema mea am vorbit des cu un prieten din copilărie. El m-a înțeleAs... Acum, între noi a început o stranie poveste de dragoste, de care însă mă tem.

De ce? Pentru că nu vreau să-mi înșel soțul. Îl iubesc și sper să revină la sentimente mai bune. Vreau totuși să-i rămân fidelă. Cât timp voi reuși? Nu știu. Ezit. Mă lupt cu mine, cu noul meu iubit (care mă presează să iau o decizie, normal, în ce-l privește). Nu mai știu ce să cred. Sufăr enorm. În plus, avem un copil. Mi-e poftă de viață, de iubire, de o schimbare esențială. Oare i s-au făcut farmece?

                                                           Emilia, Milano

Din păcate, da, are vrăji făcute şi de aceea suferi atât de mult. Trebuie să-ţi fac un ritual special pentru a te proteja de ele iar lui, dacă vrei, altul, pentru a-l scăpa de vrăji.

                                                 Clarvăzătoarea Alberia

Contact: 0754.555594

Vizitaţi şi pagina mea de pe siteul www.vrajitoarero.com