Sunt amanta unui om bogat

La un moment dat, m-am simțit neglijată de prietenul meu. Sunt o puștoiacă brunetă, tunsă scurt, cu buze senzuale și forme frumoase. Nu știam, pe atunci, că el mă înșela cu o femeie matură.

Nu mai făceam dragoste, mereu pretexta că este foarte obosit. Îi era teamă să discute cu mine, de parcă ascundea ceva. Nu știu ce ne mai ținea împreună. Nu mai doream să-l văd, în unele momente. Era absurd și nedrept. Situația dintre noi era profund tensionată, explozivă.

Am cunoscut o perioadă de frustrări sexuale și de tristețe, pe care nu o doresc nimănui. În singurătate, plângeam ca proasta și mă rugam la bunul Dumnezeu ca prietenul meu să revină la sentimente mai bune față de mine. Ardeam după dragoste. Dar el, după câte se părea, nu mai avea ce să-mi mai ofere. Sau nu dorea.

Adevărul este că, în multe momente, căutam o soluția compensatorie. Un amant putea să acopere golul pe care îl lăsa prietenul meu prin lipsa sa de implicare emoțională, așa credeam. De calitatea alegerii depindea echilibrul meu. Doream să găsesc un bărbat exclusiv pentru relații sexuale, care să mă respecte și să fie discret, tandru și atent întotdeauna cu mine. Un om de care el însă să nu știe. Să fie doar secretul meu.

Timpul trecea nemilos și-mi făceam din ce în ce mai multe griji. Deși era lângă mine, prietenul meu era ca și absent. Mă ignora cu desăvârșire. Mă uitam la el cu niște ochi plini de duioșie. Eram tânără și dorințele zvâcneau din mine, gata să se spargă. Dar el nu mă vedea, era absent și acaparat de gândurile sale.

Nici acasă nu mai puteam să stau și să tai frunză la câini, după cum spunea tata. Părinții mei nu mă mai lăsau să vegetez. Nu se mai descurcau cu banii și aveam nevoie și eu de ei, ca orice tânăr. Mi-era și rușine să le cer lor tot timpul.

M-am decis prin urmare să-mi caut un serviciu și să încerc să fiu pe propriile mele picioare. Pe prietenul meu nu mă mai puteam baza (sentimental vorbind, nu material, pentru că nu i-am cerut niciodată bani). În aceste circumstanțe, a devenit o prioritate faptul de a lucra.

Am lăsat peste tot curriculum vitae însă nu am obținut decât promisiuni deșarte. Mă loveam de refuzuri tranșante, de cele mai multe ori. Ce puteam eu să ofer? Nu aveam experiență în niciun domeniu, deși arătam bine (măcar asta). Nu îndeajuns de a convinge...

Eram din ce în ce mai descumpănită. Soluțiile erau din ce în ce mai puține și mă simțeam frustrată. Și care femeie nu se poate plânge de infidelitatea partenerului său? A partenerului meu, era evidentă! Brusc, la un interviu, șansa mi-a surâs. O vecină a pus o vorbă bună pentru mine și un prieten de-al său, un om bogat, a binevoit să mă primească pentru a discuta.

- Ai grijă, îi plac tinerele! Nu-i ceda! m-a prevenit ea.

- Fiți fără nicio grijă, am asigurat-o.

Într-adevăr, tipul a fost mai mult decât interesat de mine. Și nici nu arăta rău! Prezentabil, fin, vesel, m-a invitat la restaurant “unde putem discuta în liniște”, a spus el. M-a convins. Tandrețea cu care m-a înconjurat m-a făcut să fiu foarte sensibilă la farmecul său. Avea dreptate vecina mea, tipul se dovedea un neîntrecut cuceritor. Nu mă deranja!!

Nu era nimic grav, în fond, dacă mă tăvăleam și eu cu el puțin, nu? Pentru a ajunge undeva, multe femei recurg și la asta, se știe. Mă dorea, se vedea și vârsta care ne despărțea nu mă interesa câtuși de puțin. Imediat mi-am propus să-i cedez (pentru că, sigur, îmi plăcea de el).

Îndrăzneala lui era acum accentuată. Mi-a spus în cele din urmă ce dorea de la mine și am acceptat, fără probleme. Nu sunt o femeie interzisă bărbaților maturi... Eram gata de orice pentru a câștiga experiență. Iar el era gata de a-mi face toate poftele.

Până la urmă, i-am spus așa, mai în glumă mai în serios:
- Mi-ar plăcea să fiu amanta ta!!

- O, vrei tu asta, frumoaso? Tocmai mă pregăteam să lansez oferta... dar mi-ai luat-o înainte.

- Și mă bucur sincer.

M-a angajat, vă dați seama. Și mi-am luat rolul de amantă în serios. Sunt mereu la dispoziția sa, însă ne vedem practic o dată pe lună (este mult prea ocupat). Nu duc lipsă de nimic acum, din fericire. Iar prietenului meu, i-am dat papucii, între timp. Este un capitol încheiat din viața mea. Degeaba a încercat el să mă caute, n-are decât să rămână cu prietena lui (o vecină arțăgoasă și diabolică). Eu am ce-mi place.

Iar dacă vreți să știți, fiul protectorului meu s-a îndrăgostit de mine lulea și se ocupă de toate nevoile mele amoroase. Cred că a fost ideea tatălui său (care se gândește la toate). Sunt la dispoziția familiei, prin urmare și mă bucur. Mă simt împlinită și nu duc lipsă de nimic. Am fost fidelă, dar ce folos? Fidelitatea este o prostie, în multe cazuri.

                                                                  Irina, Barcelona

Datorită doamnei vrăjitoare Madena, care i-a făcut farmece, acum sunt cu omul mult visat şi mă simt tare fericită. O recomand cu căldură. Mulţumesc din suflet.

 

Contact: 0764.822820, 0721.097360

Vizitaţi şi pagina ei de pe siteul www.vrajitoarero.com