Femeia potrivită

Și totuși, cred că până la urmă fiecare bărbat își găsește femeia potrivită. Sau, mai bine spus, pentru fiecare bărbat vine o dată în viață timpul când o femeie pune stăpânire pe el pentru totdeauna și-i hipnotizează parcă gândirea.

Nu sunt o femeie foarte frumoasă, care poate să facă cu ușurință furori în jurul său. Sunt normală și, mai degrabă urâțică. Ce să fac?

M-am născut fără noroc. Dar am un suflet bun și sunt cinstită, fidelă, am o groază de atuuri. Și mă rog, interesează ele pe cineva? Mă refer la bărbați, desigur. Ei sunt atrași în general de fațadă, de exteriorul strălucitor al unei femei, vor să fie sexy și docilă, prostuță...

Din aceste motive, care implicit mi-au rănit adânc sufletul, am suferit mereu. Mă întreb serios dacă soțul meu m-a iubit cu adevărat, ce-a vrut exact de la mine, ce l-a făcut să plece în brațele alteia și unde am greșit. Poate în faptul că m-am implicat prea tare?

Dar aceasta mi se pare un lucru firesc într-o familie în care partenerii se iubesc. M-a cucerit de la prima vedere și nu știu prea bine ce a văzut la mine, când era la braț cu o femeie absolut răpitoare.

L-am văzut cum nu mai avea liniște, cum se zbătea lângă ea și simțeam că mă dorește. Nu era liber și totuși în mod ciudat, nu mă deranja. Așteptam o ocazie de a-i vorbi la petrecerea unde hazardul ne-a adus față în față, numai că Lucian era ținut în lanțuri cumva de autoritatea excesivă a iubitei sale. Efectiv vedeam cum îl sufoca.

Ochii lui veseli mă căutau cu înfrigurare și m-a cuprins o emoție colosală, cum nu resimțisem de ani buni. Eram o femeie dorită, îl tentam și speram să putem fi împreună. Ceream deja prea mult de la soartă?

Un flux de atracție ne-a apropiat inconștient și pe balcon, i-am luat mâna și am strâns-o. Ieșise să fumeze (eu să iau puțin aer curat, pentru că nu fumez). Scăpase de tipă și m-am bucurat nespus.

Pasiunea este foarte importantă într-o relație. Uneori, e esențială, ca acum. Ea mi-a dat aripi! Lucian s-a înflăcărat subit atunci când m-a văzut și instinctiv m-a luat în brațe. De ce a riscat? Puteam foarte bine să-i fac și eu o scenă, nu?

Dar i-am cedat, nepermis și ne-am sărutat ca doi tineri îndrăgostiți rupți total de lume. De altfel, el nu se sinchisea de ceea ce făcea prietena lui. Vreau să vă precizez că la rândul meu, simțeam un fel de împlinire, o efuziune cu adevărat de nedescris, colosală.

M-a trezit la viață, a adus în sufletul meu iubirea. Am intrat cu dreptul în jocul său. Riscam cot la cot cu el și eram gata de mii de nebunii, sincer vă spun. Sufletul meu era mistuit de vraja lui, mă ofeream dezinteresat și fără rezerve, doream să fie numai al meu, firește. Năzuiam să scape definitiv de femeia care îl înlănțuia și eu să pun mâna pe el.

Dragostea ne-a învăluit în mod misterios și urmarea s-a văzut chiar în acea noapte: a rupt-o cu ființa aceea drăgălașă, dar rea. M-a preferat sau a vrut să scape de ea, uite că nu mai contează. Mi-a spus că ma iubește, că sunt drăguță (mă amăgea) și gentilă, că a visat la această întâlnire...

Ah, multe mi-a spus Lucian și eu l-am crezut. A doua zi însă, mi-am pus întrebări de ce a lăsat-o pe cealaltă femeie baltă. Ceva m-a deranjat, dar nu știam ce. Poate trădarea lui subită?

Mi-a spus, în camera mea, țin minte precis:

- Te iubesc și am uitat trecutul.

- Nu-i puțin prea repede?

- Dacă te referi la ea, tocmai voiam să o părăsesc.

- Așadar, am picat la fix, vrei să-mi spui?

- Da, de ce nu. Acum, vreau să fondăm o familie.

În acel moment, am sărit chicotind și m-am pierdut definitiv în brațele lui, m-a terminat repede. Mult prea repede! Era sincer? Dar fidel? Pentru mine, atunci nu mai conta, vă dați seama. Eram în extaz. Cuvintele mă pot îmbăta cu ușurință, recunosc. Psihologic, eram învinsă, mulțumită, fără egal. Trăiam clipe minunate și mă străduiam să le rețin cât mai mult, să fie așa mereu...

Simțeam ceva în mine nedefinit. Mă temeam, asta e. A venit totul prea iute și el s-a entuziasmat ca un vulcan. Dar nu am observat că între noi existau diferențe serioase, de structură. Mă rog, când iubești nu acorzi timp pentru detalii. Inima o ia înaintea rațiunii și te pierzi în sentimente puternice și aproape de neevitat în asemenea situație.

Asta este povestea mea de dragoste. Scurtă, clasică, poate banală. A fost dragoste la prima vedere, care ne-a electrocutat parcă și am decis imediat. Așa a fost să fie.

Acea femeie a suferit mult. A fost rănită grav în inimă și în orgoliu. Câțiva ani, 2 - 3, totul a fost superb și am trecut împreună peste multe greutăți. Soacra nu m-a vrut, nu i-am plăcut de la bun început și mi-a pus întotdeauna bețe în roate.

În schimb, tatăl  lui Lucian m-a simpatizat și a fost bun cu mine. Își tempera des soția, care o regreta pe cealaltă femeie. Wanda se numește. Nu se împăca cu gândul că fiul ei a lăsat-o pentru una ca mine. Era ca un ghimpe în familia lor, o nedorită.

Și m-am luptat s-o conving că se înșela, că am calități și că-l iubesc enorm pe fiul său. Degeaba! Mă ignora, nu comunicam și mă ura. Juca cartea durei, mă teroriza. A făcut un coșmar din viața mea. Cu ce i-am greșit?

Aveam încredere în Lucian. Este esențială în cuplu. Îmi cerea să o evit pe mama lui, să nu dau crezare “bazaconiilor”. Pierdeam teren numai datorită ei... Și într-o seară, când îl știam la o ședință, l-am surprins la barul de la parterul blocului vecin, tocmai în compania frumoasei Wanda.

Jucau biliard, se distrau și se sărutau, de parcă el ar fi fost liber ca pasărea cerului, nu căsătorit. Era foarte dezarmantă imaginea aceea pentru mine. Nu mă iubea... Era în continuare cu ea, dar neoficial.

                                                                            Eliza, Perugia, Italia

Am scăpat de acest coşmar după ce am fost la câteva şedinţe la tămăduitoarea Denisa Antonia, căreia ţin să-i mulţumesc mult. Datorită ei, am ajuns să fiu fericită şi să-mi cunosc sufletul pereche.

Contact: 0768.155210, 0754.555594

Vizitaţi şi pagina ei de pe siteul